In fiecare vineri si sambata seara la Cafeneaua de la Turnul Ceasornicului puteti trai clipe de neuitat

Fiecare dintre noi în copilărie individual visam să devenim aviatori, doctori, ingineri, arhitecţi, profesori şi eu ştiu ce alte meserii sau personaje din cărţile de aventură sau poate eroii cu puteri supranaturale din filme. Dar toţi am visat să devenim actori sau cântăreţi.  

Vineri seară am primit un telefon de la o prietenă dragă sufletului meu care m-a invitat  la o cafea la Turnul Ceasornicului din centru. Am rămas plăcut surprins când în apropiere de turn am auzit un şlagăr italian foarte cunoscut. Am fost tentat să cred că au un DJ ale cărui gusturi muzicale corespund cu gusturile melomanilor din anii 80.  

Am intrat înăuntru şi aproape că nu-mi venea să-mi cred ochilor. O atmosferă atât de caldă,  dar totodată atât de vie. Tineri şi persoane de vârsta a doua şi nu numai,  îl ascultau şi-l admirau totodată pe un domn ale cărui fire de păr cândva negre, acum albe asemănătoare cu zăpada ce va albi oraşul şi turnul în curând. Gazda localului cu un zâmbet larg, amabil şi binevoitor mi-a oferit un scaun. M-am aşezat şi ascultam în continuare vrăjit vocea aceea cu un timbru special ce l-ar fi putut face invidios chiar şi pe un cântăreţ consacrat.

După ce a terminat de cântat toţi cei prezenţi l-au aplaudat frenetic. După care microfonul a fost preluat de o tânără cu o talie subţire de viespe cu ochi mari şi calzi ca ai unei căprioare, iar când a început să cânte am simţit cum se zbârleşte pielea pe mine. O asemenea voce rar îţi este oferit privilegiul să  asculţi. Îţi mulţumesc copil frumos cu voce de înger care ai reuşit să-mi oferi o asemenea emoţie fără să ceri nimic în schimb, ba din contră, tot tu ne-ai răsplătit cu zâmbetul tău candid. Am fost trezit la realitate de ropotele de aplauze care nu mai conteneau. Au urmat rând pe rând majoritatea celor prezenţi.

Microfonul a ajuns şi la mine, de-abia atunci am realizat că de fapt mă aflu într-un loc unde se face karaoke. Am vrut să dau miocrofonul  mai departe  dar la insistenţele celor prezenţi am recitat mai mult decât am cântat o melodie născută odată cu mine. Nimeni nu m-a întrerupt, absolut nimeni nu a făcut comentarii răutăcioase la adresa prestaţiei mele. Cert e că m-am simţit minunat.

După mine  a urmat un tânăr care era afon muzical dar care se vedea pe faţa lui că radia de fericire şi care  preţ de câteva minute s-a simţit minunat. Fiind colegul lui de masă, în timp ce cânta am observat pe scaunul lui  o mapă transparentă prin care  vedeau nişte desene. Curios din fire am vrut să le văd mai îndeaproape, dragilor o fi tânărul acela afon la muzică,  dar este un artist desăvârşit al desenului.  

Oameni buni,  indiferent de vârstă daţi  liber dorinţelor voastre pe care le-aţi ţinut ferecate în tainiţele sufletelor voastre!  Veniţi la cafeneaua de la turn  şi  fiţi preţ de câteva minute ceea ce v-aţi dorit şi nu aţi putut realiza .  Fiţi cântăreţi, fiţi actori,  fiţi poeţi!  Viaţa este cel mai mare dar pe care ni l-a dat bunul Dumnezeu. Trăiţi fiecare clipă cu maximă intensitate ca şi cum ar fi ultima!  Bucuraţi-vă de viaţă  şi de ceea ce vă oferă în fiecare vineri şi sâmbătă seara Cafeneaua de la Turnul Ceasornicului !

I.C.MANDU



« (Previous News)



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *