Episcopia din Giurgiu comparată cu inchiziţia…

Miercuri 4 martie, un grup de enoriaşi din comuna Călugăreni pichetau Episcopia din Giurgiu. Poliţia, poliţia locală şi jandarmeria erau prezenţi la faţa locului, chemaţi probabil de mai marii bisericii ca să le asigure protecţia împotriva oamenilor nemulţumiţi de hotărârea luată de Tribunalul Bisericesc de pedepsire a preotului Valeriu de la biserica din Crucea de Piatră, prin depunere din treaptă, cu alte cuvinte pierderea pentru totdeauna a dreptului de a mai săvărşi lucrare scară, altfel spus interzicerea de a mai ţine slujbe în biserică. Enoriaşii veniseră să le ceară mai marilor Episcopiei să revină asupra deciziei luate şi să-l lase în continuare preot la biserica din Crucea de Piatră pe părintele Valeriu, pentru că spuneau dumnelor că este un om sfânt, un adevărat preot care slujeşte pentru şi în numele lui Dumnezeu şi nu vor accepta nicodată ca jocurile făcute de nişte conţopişti ale căror interese obscure nu le cunosc şi nici nu-i interesează, să afecteze credinţa în Dumnezeu a unei întregi comunităţi. Singura lor vrere este aceea ca părintele Valeriu să-şi săvârşească în continuare rolul pentru care la lăsat Dumnezeu pe pământ şi anume acela de a fi preot în comuna dumnealor. O venerabilă doamnă din grupul enoriaşilor protestatari compara episcopia cu inchiziţia, atunci când oameni nevinovaţi erau schigiuiţi prin tortură apoi erau arşi de vii pe rug în numele lui Dumnezeu. O altă doamnă cu lacrimi în ochi spunea că a fost suferindă de cancer dar datorită rugăciunilor pe care le-a făcut în sfânta biserică alături de părintele Valeriu a scăpat de boală şi acest lucru, spunea dumneaei, nu ar fi fost posibil fără slujbele ţinute de acest preot pe care întreaga comunitate îl consideră un sfânt. Pentru a ne edifica l-am contactat telefonic şi pe primarul comunei Călugăreni domnul Marin Voinea care ne-a spus – Părintele Valeriu este pentru comunitate un fel de idol, un adevărat slujitor al bisericii noastre. Totdeauna este alături de oamenii aflaţi în suferinţă. Nu cred că este vre-un om din comună care să fi apelat la părintele Valeriu şi să nu-l fi ajutat. După părerea mea ar fi o foarte mare greşeală să nu ne mai fie lăsat ca preot al comunităţii noastre. Calităţile dumnealui de om şi preot îl fac să fie iubit şi respectat. Sunt puţine biserici în ţară care se pot mândri cu frumuseţea slujbelor ţinute de preotul nostru. Este un demn exemplu de comportament pentru noi toţi. Ţinuta dumnealui morală este ireproşabilă. Dacă despre alţi preoţi se poate spune că îi îndepărtează prin comportament pe oameni de biserică, nu acelaşi lucru se poate spune de părintele Valeriu care atrage ca un magnet, dacă se poate face o astfel de comparaţie, oamenii spre biserică. Îi rog pe mai marii bisericii, prin intermediul dumneavoastră, să de-a dovadă de clemenţă dacă în accepţiunea dumnealor părintele Valeriu a greşit cu ceva, cu toate că îmi este foarte greu să cred acest lucru, şi să ni-l lase în continuare ca preot al bisericii din Crucea de Piatră. Cum deontologia profesională ne obligă, am considerat necesar pentru corecta dumneavoastră informare stimaţi cititori, să aflăm şi punctul de vedere al Episcopiei din Giurgiu. Pentru aceasta am stat de vorbă cu părintele Teodor Şerban secretar eparhial care legat de acest subiect ne-a spus : “ Preotul Valeriu a fost deferit Tribunalului Bisericesc deoarece a fost chemat în repetate rânduri la Centrul Eparhial ca să prezinte situaţia patrimonială a bisericii din Crucea de Piatră, dumnealui nu ştiu din ce considerente a refuzat, existând din partea dumnealui o totală lipsă de comunicare cu biserica superioară. Comisia de Disciplină a Tribunalului Bisericesc l-a pedepsit pentru neascultare, pedeapsa a fost depunerea din treapta preoţiei, ceea ce înseamnă că îşi pierde pentru totdeauna dreptul de a mai săvârşi lucrare sacră. Conform dreptului pe care îl are, dumnealui a făcut recurs la Tribunalul Preoţesc din Bucureşti, for superior nouă, dar solicitarea i-a fost respinsă ca şi neîntemeiată. Dacă dânsul ar fi arătat pocăinţă prin fapte, după o anumită perioadă putea fi repus în funcţie. De Crăciun cu toate că era oprit să mai efectueze slujbe, dumnealui a intrat în biserică şi a ţinut slujbe de la Crăciun şi până în prezent. În momentul în care ajungem preoţi, depunem un jurământ de credinţă în care făgăduim că ne vom supune tuturor reglementărilor bisericeşti şi legiuitorilor bisericii. La hirotonie în anul 1992 dumnealui a făcut acest jurământ, jurământ care se citeşte în mod solemn în biserică în faţa tuturor enoriaşilor şi celorlalţi preoţi aflaţi în biserică. “ Încurcate sunt căile Domnului. Promitem că vă vom ţine la curent cu evoluţia acestei situaţii extrem de delicată.

I.C.MANDU






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *