Din consemnarile mele cu Stela Popescu

S-a stins din viață cea mai iubită actriță pe care a avut-o România vreodată. Stela Popescu va rămâne pentru eternitate vie în memoria colectivă a poporului nostru. Dumnezeu să o odihnească în pace !

 Am avut privilegiul în martie 2014 să o întâlnesc pe îndrăgita actriță la teatrul Tudor Vianu din Giurgiu. Articolul a apărut în publicația Jurnal Giurgiuvean intitulat ” Bărbatul Stelei Popescu a fost giurgiuvean ! ”

Sâmbătă (26 martie 2014) , aflată la Giurgiu la o preselecție a tinerilor cu vocații artistice, Stela Popescu i-a surprins pe cei prezenți în Cafeneaua Artiștilor din cadrul Teatrului Tudor Vianu, cu energia debordantă cu care comunica, transmițând o stare de bine publicului. Cuprins de emoția firească când te afli în fața unei asfel de celebrități am îndrăznit să îi adresez o serie de întrebări legate de relația ei cu orașul nostru, despre potențialul actoricesc al copiilor giurgiuveni și despre multe altele. Cu zâmbetu-i inconfundabil, marcat de expresivitatea a doi ochi de copil ce se trezesc în fiecare zi râzând, extraordinarul om de teatru și film a avut amabilitatea de a ne oferi un monolog în exclusivitate! Evident că nu putea rata șansa de a vorbi despre povestea sa de dragoste cu textierul Mihai Maximilian. Deși cel din urmă a trecut în neființă în urmă cu mai bine de 10 ani, soția sa vorbește de Puișor tot timpul la prezent… Iată ce declara de curând Stela Popescu pentru un tabloid: ” M-a furat practic. A fost dragoste la prima vedere”. Relația lor specială a început la o cafea. El avea 35 de ani, iar ea era cu doi ani mai tânără. ”Am simțit atunci că fără el nu mai pot continua”, povestește Stela Popescu, care recunoaște că atunci când l-a cunoscut pe Maximilian era căsătorită. Stela Popescu și-a amintit că le plăcea teribil să călătorească, în special cu cortul, să vadă Europa. ”Îmi amintesc la una din excursiile în Ungaria că eu îl tot băteam la cap să oprim într-o mercerie să iau ace și alte lucruri pe care nu le găseam în țară. La care el, fiind obosit de la condus, mi-a spus: Dar ce dracu, nu se mai găsesc ace în România? L-am lăsat în pace și i-am spus să mergem direct la camping. Acolo a făcut o baie sănătoasă în piscină, timp în care eu am așezat cortul. Când s-a întors era atât de vesel și relaxat, încât mi-a zis: Hai să îți iei ace! Ăsta era Puișor al meu, dacă îl duceai la apă făceai orice din el. Iubea înotul fantastic.” În 1970 cei doi au înfiat o nepoată a soțului artistei, Doina Maximilian, când aceasta avea 16 ani.

Din nefericire, Stelei Popescu a trebuit să treacă prin cumplita încercare a morții soțului ei, în decembrie 1989. A crezut că nu va putea supraviețui fără el. Actrița povestește că joacă și acum după texte scrise de soțul său.

”Eu, eu sunt îndrăgostită de orașul dumneavoastră, îmi trezește de fiecare dată când vin amintiri și clipe pe care le-am trăit cu intensitate și plăcere maximă, bărbatul meu a fost giurgiuvean. Cum aș putea oare să nu iubesc orașul Giurgiu, străzile voastre cu castani. Au mai dispărut cei drept din ei, dar încă sunt suficienți ca să retrăiesc momentele fericite din acea perioadă. Hai c-am devenit nostalgică … Referitor la motivul venirii mele acum, aici… am venit pentru că sunt convinsă că acolo unde există teatru există și copii talentați și iată că teoria mea se confirmă. Giurgiu este un izvor de reale talente.  Teatrul este o minune, pentru că aici copiii învață ce este bine și ce este rău. Teatrul are puterea să-i facă pe copii să se detașeze de nebucurie, de neplăcerile vieții, de urât și rău. Faptul că în Giurgiu aveți teatru este o foarte mare realizare a comunității voastre, acum în întreaga țară, teatrul se confruntă cu mari probleme financiare. Chiar și în București, cu mare greutate se poate întreține o echipă de teatru. Bravo celor care vă conduc destinele că reușesc să facă în așa fel încât să mențină teatrul viu. Referitor la această școală vă pot spune că este una adevărată, foarte bună și cu cel mai mic preț din țară. Dacă nu ar fi fost o școală bună nu ar fi rezistat pe piață timp de 11 ani, iar copiii promovați de ei, majoritatea au prin contracte de publicitate, filmulețele acelea de scurt metraj, seriale TV… Așa că dragul meu, bucuria pe care o trăiesc de fiecare dată, indiferent de motivul pentru care ajung în Giurgiu este foarte greu de descris în câteva cuvinte. Posibil ca la o viitoare întâlnire să stăm mai mult de vorbă. Din amintirile mele legate de Giurgiu se poate scrie un roman”, a spus în încheiere cea care este și va rămâne una dintre cele mai mari actrițe pe care le-a avut România de-a lungul timpului.

Din păcate a doua întâlnire nu a mai avut loc.

I.C.MANDU






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *