Demagogia ridicata la rang de virtute de majoritatea politicienilor nostri si nu numai …

Fără să ne dorim acest lucru asistăm împotriva voinţei noastre  la un fel de cult  practicat de marea majoritate a politicienilor, cult  al demagogiei.  În DEX demagogia este explicată astfel : „ înşelarea opiniei publice prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice, laude neadevărate,  etc. „   

În toate, dar absolut toate campaniile electorale asistăm la discursuri mincinoase prin care se fac promisiuni deşarte. Nu cred că există vreun om care să mai creadă în aşa ceva dar neavând dintre cine şi ce să aleagă şi mai ales că li se insuflă ideea de cât sunt ei, alegătorii de importanţi în ziua votului.  Cel ce urmează să fie ales îl pupă pe obraz pe alegător, îi dă o carte de vizită şi îi şopteşte la ureche să nu care cumva să nu-l sune. Cărţi de vizită le dă tuturor, dar pe EL vrea candidatul în mod special să-l ajute. De unde să ştie sărmanul alegător că acelaşi lucru le şopteşte la ureche tuturor celor pe care-i pupă pe obraz, iar dacă nu o face el se găseşte altul din anturajul lui care să le transmită celorlalţi alegători mesajul mincinos.

Un alt vector în această mascaradă a demagogiei este primarul devenit slugă a candidatului care i-a mai dat şi i-a promis că-i va da în continuare dacă va fi reales parlamentar bani de la Ministerul Dezvoltării, bani din care-şi face parte şi primarul. Altfel cum vă închipuiţi că dintr-un salariu de bugetar primarul are ditamai căsoiul ce poate rivaliza cu Casa Albă, sute de hectare de teren agricol, dacă nu cumva mii de hectare, maşini de lux, iar copiii de primari se şcolesc prin ţări străine că de … în ţară  le miroase.

Aceştia, mă refer la primari, prin şantaj că-i taie de la ajutorul social pe sărmanii amărâţi, care mai nou acum în loc de căruţă se plimbă cu mercedesul, şi  pe meseriaşii beţivanii satului care în fiecare zi se roagă „ Dă-mi Doamne să muncesc dar să nu găsesc! „ ,   sau cu promisiuni de ceva teren pe izlazul comunal îi determină pe oamenii din comună să voteze după cum vrea el.

Demagogia practicată la scară naţională este făcută cu ajutorul nemijlocit al presei. Aşa zisul câine de pază al societăţii a murit înainte de a se naşte. Deontologie, adevăr … vorbe, doar vorbe goale. Majoritatea trusturilor de presă practică deontologia şi adevărul patronilor, deontologia şi adevărul banului. Aşa zisa informare nu este nimic altceva decât dezinformare. Dacă cineva mai are curajul să spună adevărul în ţara asta imediat este mazilit. La foc automat i se întocmesc dosare în instanţă pentru atenţie !!!  DEFĂIMARE . Acela care are curajul să spună că un parlamentar sau alt om politic a furat  şi vine cu probe în acest sens, demonstrând că dintr-un salariu de parlamentar, primar sau preşedinte de consiliu judeţean,   este de-a dreptul imposibil să fi multimilionar în euro. Nimeni  nu ia în considerare acest lucru.  Iar dacă prin absurd justiţia se autosesizează se ajunge la concluzia că probele sunt nerelevante.  Ce se întâmplă ulterior cu justiţiarul din presă, nici nu vreau să mă gândesc.

Despre demagogia din Giurgiu nu prea am ce să spun că se vede cu ochiul liber. Cel mai sărac judeţ, cea mai slabă promovabilitate la bacalaureat din ţară,   oameni care mor cu zile. Paradoxal avem primari foarte bogaţi în cele mai sărace comune. Avem un parlamentar Bădălău care începe din ce în ce mai mult să semene cu demagogul Valentin Adrian Iliescu cel care construia o linie de metrou de la Bucureşti la Giurgiu şi alte bazaconii ce nu vor fi onorate în veci. În contrapartidă Bădălău face un contract troc cu chinezi care vor reconstrui chipurile sistemele de irigaţii, iar noi, în conpensaţie le vom da grâu şi gheare de pui, despre care senatorul spune că în China sunt o delicateţe. Tot senatorul Bădălău de această dată cu ajutorul japonezilor  va mai construi la Giurgiu încă un pod peste Dunăre şi câte alte minunăţii care se vor realiza la sfântul aşteaptă.

Tot din demagogie face partea şi lauda. Preşedintele consiliului judeţean, Marian Mina se laudă de fiecare dată când reabilitează câte un drum judeţean. Reabilitare care nu înseamnă altceva decât astuparea unor amărâte de gropi apărute în şosea după ce în prealabil cu un an sau doi înainte a fost asfaltată, dar din cauza materialelor de foarte proastă calitate folosite  după prima zăpadă au apărut craterele care în următorul an sunt astupate, ciclu care se repetă an de an. Alţi bani, altă distracţie, cum ar spune nea Ion din curte.  Iar preşedintele nostru judeţean se laudă cu măreţele-i realizări.

 Îl mai avem şi pe primarul oraşului, Nicolae Barbu care vorbeşte despre dezvoltarea durabilă a oraşului. Care dezvoltare şi când se va întâmpla acest lucru poate o să ne explice dumnealui când va considera de cuviinţă.  

Iată cum de mult prea mulţi ani scena noastră politică poate fi comparată cu o piesă de teatru proastă, scrisă de un scenarist beat, pusă-n scenă de un regizor mediocru, iar în loc de actori avem de-a face cu figuranţi. În rest … numai de bine!

I.C.MANDU






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *