De vorba cu mine

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sunt oameni pe pământ

Dar, nu sunt toţi la fel.

Şi câteodată mă întreb,

De care sunt ?

Sunt bun, sau rău?

Şi-atunci, îmi spun.

Sunt un om bun.

Atâtea flori am ocolit

Picioarele mele,

Nicicând nu le-a strivit.

D-atunci începe iarba,

Începe ca să plângă,

Să strige ca nebună.

Dar nouă, tu haine

Şti cât rău ne-ai făcut,

Şi câţi copii ce-abia gustase roua

Vai, tu ne-ai omorât.

Şi-n timp ce noi plângeam

Tu,omule râdeai.

Ah! Ce mi-aş dori odată

Să fiu în locul tău.

Iar tu, să fi aici.

Aici, în locul meu.

Aşa mi-au zis, da ierbile,

Dar…, ce vor spune florile

La judecata de apoi.

 

I.C.MANDU






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *