Sfânta Mare Muceniță Varvara este pomenită în calendarul creștin ortodox la 4 decembrie. Sfânta Varvara a fost fiica unui aristocrat roman, pe nume Dioscor, și a trăit pe vremea împăratului Maximian Daia (305-311) în cetatea Iliopoli.

Conform credinței populare, de Sfânta Varvara nu avem voie să muncim sau să spălăm. O altă vorbă din popor spune că în această zi nu ar trebui nici să mâncăm fasole.

Ce spune legenda

Fiind foarte frumoasă tatăl său i-a zidit un turn în care să locuiască. Deci viețuind Sfânta Varvara în acest palat înalt, în singurătate, se alina privind de sus la zidirea lui Dumnezeu cea dintru înălțime, ca și la cea de jos, la lumina cerului și la frumusețea pământului.

Astfel, ea căuta adeseori spre cer, ziua și noaptea, și din zidiri încerca să cunoască pe Ziditor. Odată ea privind mult la cer și fiind cuprinsă de o mare dorință ca să știe cine a făcut acea înălțime și acea lățime și strălucire a cerului, deodată a strălucit în inima ei lumina dumnezeiescului dar și i-a deschis ochii minții, pentru cunoștința Dumnezeului celui viu, care, cu înțelepciune a zidit cerul și pământul.

Sfânta Varvara cunoscând astfel pe adevăratul Dumnezeu i-a disprețuit pe zei, închipuirile lor considerându-le drept lucruri făcute de mâini omenești. 

Atunci când tatăl său a auzit de acest lucru și a văzut că fiica sa a rămas credincioasă alegerii făcute, a predat-o autorităților romane care dezlănțuiseră prigoana împotriva creștinilor. 
După ce a fost chinuită, a fost purtată în batjocora mulțimii prin cetate, găsindu-și sfârșitul martiric chiar în mâinile tatălui său, care a ucis-o cu sabia. Tradiția spune că după ce a ucis-o, tatăl ei a fost lovit de trăsnet pe când cobora din munte și a murit.