Cosmarul…

 Şedinţă extraordinară, duminică 17 aprilie. Aşa începe mesajul  trimis de PSD Giurgiu pe telefoanele noastre. Mintea începe să lucreze. S-a întâmplat ceva extraordinar dacă ne solicită prezenţa duminica când oamenii de regulă se odihnesc sau sunt plecaţi care încotro.

Mă gândeam că probabil o să ne-o preznte pe Nina Crişu, fostul prefect drept candidata PSD pe lista de consilieri judeţeni, posibil viitor preşedinte al consiliului judeţean. Ăsta da respect din partea PSD pentru un reprezentant al guvernului în teritoriu. Funcţie apolitică după cum spun unii. OARE !!!!

 Sau să ni-l prezinte pe primarul oraşului Mihăileşti, Mihai Dobre, despre care să ne spună că rămâne în continuare în PSD. Dacă lucrurile ar fi stat aşa chiar ar fi constituit un subiect de presă. Pentru că din informaţiile pe care le deţinem noi, domnul Mihai Dobre este mai mult de 99% candidatul PNL pentru funcţia de primar al Mihăileştiului.

Când colo conferinţa de presă extraordinară a PSD-ului a fost, cu părere de rău o spun, ordinară rău de tot. Am fost chemaţi ca să ni se spună  nimic. Aşa că nu am reţinut decât faptul că domnul Cristi Marciu a spus că se fac presiuni asupra primarilor de către PNL, care le spune că din toamnă guvernarea va fi de dreapta ( în ce constă presiunea eu unul chiar nu înţeleg. Poate domnul Marciu este meteo sensibil şi-l apasă presiunea atmosferică). Iar puţin mai târziu, când a apărut cel mai de frunte primar al comunelor din judeţ, Cărăpănceanu Constantin, cel despre care Răzvan Cuc spunea să nu uite  să-şi ia medicamentele la timp pentru că altfel spune prostii, a venit să spună că nu se fac nici un fel de presiuni asupra primaririlor PSD, că sunt uniţi, că bla,bla,bla… Asta a fost conferinţa de presă a PSD Giurgiu.

După o cafea băută împreună cu colegii din presă, unde nu am făcut altceva decât i-am bârfit şi am făcut glume pe seama politicienilor, singurul câştig de altfel, am plecat acasă. Supărat că nu am putut pleca la pescuit fiindu-mi stricată ziua de conferinţa ordinară a PSD-ului, am decretat zi de somn. Când telefonul a început să sune ca disperatul. Răspund. La celălalt telefon o voce mă solicita cu disperare să ajung cât pot de repede în zona canalului Cama  să văd cum primarul Barbu este huiduit de pescarii care-l certau că nu mai deschide odată piaţa de peşte gros ca să-şi poată vinde şi ei impresionanta cantitate de peşte proaspăt prins, care riscă să se strice. Unii dintre ei spuneau că au prins chiar  peste 1Kg de peşte. I-am spus interlocutorului meu că poate să-l huiduie şi pe Obama darămite pe Barbu, care nu este prima oară când este huiduit, aşa că, este duminică şi nu mă deplasez nicăieri, considerând că asta nu  este ştire. Închid telefonul. Pun capul pe pernă şi adorm.

Încep să visez că sunt pe canalul Cama, în zona „amenajată”. Pe trepte, unul lângă altul, aşa cum au fost patru ani fără câteva zile, Barbu şi Vladu îmbrăţişaţi plângeau unul pe umărul celuilalt, şi printre sughiţuri de plâns, vorbeau.

Nicolae Barbu  (N.B.)- Nu ţi-am spus eu măi Săndele să fi băiat cuminte. Tu, nu şi nu! Candidăm amândoi, că aşa avem mai multe şanse, pentru că, spunea-i tu, aşa ne putem ajuta în continuare unul pe celălalt. Şi acu ce-am făcut?

Alexandru Vladu ( A.V. )- Of, of, măi Nicule! Dacă mă asculta-i tu pe mine, ce bine era acum! Eu ţi-am spus să candidezi din nou independent, ca data trecută, iar eu din partea PSD. Mă sacrificam eu de dragul tău. Nu vezi şi tu că PSD-ul e pe ducă? Sigur câştigai tu, iar eu rămâneam cel mai bun viceprimar. Lucrurile acum erau clare, îi abureai iar pe giurgiuveni şi… 

N.B.-  Spui prostii Sandule! Nu mai merge cu abureala! Babele s-au săturat de mers în excursii de când s-au îmbolnăvit de diaree, pentru că au băut apa aia caldă,  după care le-am dat iaurt cu salam, că nu aveam altceva şi le-a apucat cufureala. Gata!!! Astea nu mai merg. Ţiganii s-au prins de vrăjeală şi nu mai pun botul. Mă Săndele, dacă erai şi tu mai atent…

A.V.-  Adică ce vrei să spui Nicule? Nu am fost eu peste tot pe unde s-a asfaltat? Am fost. Nu am fost eu şi am urmărit toate lucrările din oraş! Am urmărit. Iar tu, Nicuşor te plimba-i prin ţări străine!!!

N.B.- Sandule, vezi că începi să mă inervezi! Nu te-am pus eu preşedintele comisiei de licitaţii! Te-am pus. De ce te-am pus eu preşedintele comisiei  Săndele ?

A.V.- Şi ce mă, nu au câştigat o parte din licitaţii şi oamenii tăi?

N.B.- Ba da, mă! Da grosul, grosul unde s-a dus? Ce tu ai impresia că eu chiar dacă din patru ani, doi am fost plecat, nu aveam şi eu oameni care să-mi spună că nu te mai saturi?

A.V.- Adică ce vrei să spui Nicule, că m-am pricopsit eu mai mult decât tine? Asta ca să nu spun altfel!

  1. Da, mă!!! Şi mie care îmi era milă de tine. Mi-a spus mie cineva să nu am încredere în tine, că ai sânge rece de reptilă, că de, doar eşti cameleon! Când PPDD, când PSD, acu ALDE!!! Ai reuşit să bagi zânzanie şi între oamenii ăia! Ce le-ai promis tu Săndel? Că o să-i tragi în sus. Am auzit că acum şi-au dat seama că de fapt eşti ca un balast, ca o piatră de moară la gâtul lor!

A.V.- Mă, tu vrei să ne batem? Dacă vrei, să şti că eu am avut curajul şi am bătut şi o femeie de aproape un metru şaizeci, la mine în biroul de viceprimar! Aşa că nu mă înfuria!!!

N.B.- Aoleo, mă! Zi mersi că nu a chemat fata aia televiziunile şi nu te-a dat în judecată, că acum nu mai aveai tu bani de campanie. Şi dacă vrei să şti  eu am tras la vâsle. Ai uitat că eu sunt din sat cu Ivan. Dacă-ţi trag eu o smetie te trimit la Peretu de unde eşti tu, că am auzit că acolo sunt cei mai mulţi măgari din ţară. Ce prost am fost că nu am luat măsuri cu tine din timp. Iuda ce eşti! Te-am crescut ca pe un şarpe la sân …

A.V.- Şarpe, neşarpe te-am salvat de datoriile pe care le aveai la bănci până să fi primar.

N.B.- Da eu nu te-am salvat mă? Câţi bani am dat eu la biserici ca să execute şti tu cine lucrările? Toată lumea mi-a sărit în cap! L-am folosit pe Telehoi drept paravan ca să faci tu lucrările la Maiorescu, pe colo, pe colo, şti tu bine…

A.V.- Hai las-o mai moale! Da parcurile, locurile de joacă, demolarea blocului, anvelopările, parte din asfaltări, p-astea cine le-a controlat? Eu !!! Nu tu ? Ca să nu mai spun de proiectări, măsurători… Aşa că, dă-o dracu coane Barbule! Dar dacă ai de gând să faci vreo şotie cum ai făcut cu Iliescu… Ai mare grijă, ăla  te-a lăsat în pace, dar eu te iau cu mine …

Cei doi protagonişti se ridică în picioare şi încep să se înghiontească aşa cum fac cocoşeii turceşti strigându-şi în continuare fel de fel de acuzaţii … -Aha, ai spus că tu te-ai ocupat de asfaltări, d-aia a trebuit să răzuim asfaltul după ce l-am turnat şi să punem altul că primul era aşa de prost de se lua în mătură! …- Dar tu mă că ai distrus un parc ca să faci o amărâtă de pistă de atletism şi aia în pantă…

Şi poate acuzaţiile ar fi continuat dacă nu simţeau că scările pe care le construiseră împreună încep s-o ia vertiginos la vale, spre apa canalului. I-am auzit strigând: …. –Săndele, frăţiorul meu! Nicuşoare, fratele meu am luat-o rău de tot la vale!!! Se aruncă iar unul în braţele celuilalt, lacrimile din ochii lor începuseră să se amestece cu apa canalului, iar la un moment dat, pe suprafaţa apei rămăseseră doar două pălării de firmă…

Aud o voce gravă care spune : „ Aşa le trebuie, dacă nu au respectat proiectul !!! „

M-am trezit lac de transpiraţie după un asemenea coşmar. Repede am pus mâna pe telefon şi am format câteva numere ca să aflu dacă Barbu şi Vladu sunt bine. Când am mai avut  astfel de coşmaruri li s-au întâmplat lucruri foarte urâte şi rele celor pe care i-am visat. Am răsuflat uşurat când am aflat că sunt bine sănătoşi… Urât vis! Noroc că în realitate lucrurile nu stau tocmai  aşa …

I.C.MANDU






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *