Ceata lui Pitigoi sau Parlamentul Romaniei

Europenii ne transmit că am ajuns la coada Europei. Personal chiar nu-mi amintesc când am făcut parte din ţările fruntaşe ale Europei. Ca şi părere personală habar nu am care sunt beneficiile de care România s-a bucurat după minunatul tratat de aderare la Uniune. Un tratat păgubos pentru România deoarece a fost prost negociat şi post conceput, prin intermediul căruia le-a permis şmecherilor din Europa să distrugă tot . Cu sprijinul lor nemijlocit a fost distrusă industria. Aduceţi-vă aminte de sloganul strigat sus şi tare de la tribuna Parlamentului de cei care spuneau ei că apără valorile democraţiei. Spuneau ei atunci să ne vindem industria chiar şi pentru un leu ca să o putem revitaliza.

Aşa au apărut şacalii economici care aveau în plan aşa zisele pierderi planificate. Industria românească putea rivaliza concurenţial, ţinând cont de raportul calitate preţ cu produsele lor. Atunci au cumpărat la preţ de nimic fabricile şi uzinele, după care le-au închis vânzând mijloacele de producţie ca fier vechi. Mare parte din valoarea cu care au cumpărat a fost recuperată prin vânzarea fierului vechi. Astfel au pus monopol pe piaţă. Diferenţa de bani pierdută, acolo unde a fost cazul,  pentru că de cele mai multe ori valoarea fierului vechi vândut acoperea valoarea cu care au cumpărat, iar dacă au existat pierderi acestea au fost insignifiante, recuperate cu vârf prin eliminarea noastră după piaţă.

Tot europenii ne-au “ajutat” să vindem resursele energetice. Azi cumpărăm energie electrică produsă de hidrocentralele, termocentrale, de centrala nucleară de la Cernavodă, unităţi starategice, de la italieni. A fost vândută petrochimia. Acum cumpărăm derivatele petrolului românesc de la firme străine. Au fost vândute străinilor pădurile şi pământurile strămoşeşti celor care nu ne-au putut  cotropi prin războaie.

Ei bine, aceşti jefuitori nu puteau să distrugă România fără largul concurs al celor care ne-au condus de 30 de ani  încoace. În timp ce conturile lor s-au umflat cu milioane de euro sau dolari, după caz, România şi românii sărăcesc pe zi ce trece. Europenii ne-au subjugat, ocupat, fără să tragă un singur foc de armă. Cel mai mare dezastru care s-a abătut asupra noastră este acest război economic care ne-a transformat în slugile Europei. Vrem, nu vrem trebuie să recunoaştem că suntem dependenţi de Europa. Noi nu suntem Marea Britanie ca să ne putem permite să ieşim din Uniune, pentru că ei au o economie puternică. Englezii cheltuiau mai mult fiind în Uniunea Europeană decât în afara ei. Or noi nu mai avem nimic. Fără banii europeni riscăm să fim invidioşi pe nivelul de viaţă al somalezilor.  Pentru noi  ieşirea din Uniunea Europenă este  egală  cu un genocid în masă.

Agricultura este legată ombilical de subvenţiile europene. Mărirea salariilor şi pensiilor este făcută prin împrumuturile obţinute de guvernul României de la băncile europene. Împrumuturi girate de faptul că suntem stat membru al Uniunii.  Infrastructura nu poate fi realizată decât cu bani europeni. Poveste cu realizarea unor autostrăzi prin Parteneriat Public Privat nu este altceva de cât o altă gogoriţă lansată pe piaţă prin care se doreşte poate să-i speriem pe europeni. În sensul că vezi Doamne nu suntem chiar atât de dependenţi de ei.  Dacă am face greşeala să ieşim din Uniune, cei 8 milioane de români care muncesc în afara graniţelor ţării vor rămâne fără loc de muncă, fiind obligaţi să se întoarcă în ţară. Cum le va asigura guvernul existenţa?  

Ar fi bine ca declaraţiile sforăitoare date de aceşti comedianţi care-şi spun politicieni, care-i pot determina pe europeni să ne scoată din Uniune, să înceteze. Dacă ar tace şi nu ar mai spune prostii ar putea fi lesne confundaţi cu oamenii inteligenţi.

Împotriva voinţei noastre asistăm la o tragi-comedie pusă-n scenă în Parlamentul României jucată de figuranţi. E ca şi cum am urmări o piesă de teatru foarte serioasă în care rolul lui Hamlet este jucat de Puiu Călinescu sau rolul lui Ştefan cel Mare este jucat de unul dintre cei mai proşti figuranţi, cu pretenţii de divă,  un oarecare Ciordache. Figuranţii ăştia ciorditori cu pretenţii de actori profesionişti cinstiţi au distrus o ţară. Iar noi asistăm pasivi la distrugerea viitorului copiilor noştri.

La fel cu ce se întâmplă în cântecelul Ceata lui Piţigoi, dai într-unul  ţipă doi  se întâmplă  şi-n Parlament  atunci când Parchetul solicită ridicarea imunităţii vreunui parlamentar. Acesta începe să se lamenteze, doar ce nu se jură că nu a furat, că este cinstea întruchipată. Aproape în unison alţi doi încep să ţipe că nu este normal să fie cercetat coleguţul lor, cu toate că se ştie că până nu faci foc nu iese fum, dar … mă rog. Şi dăi şi ţipă să-i audă toată lumea, că imunitatea, că prezumţia de nevinovăţie, că statul paralel, etc.  Pe lângă aştia doi, încep să ţipe alţi doi, trei şi uite cum în scurt timp toţi ţipă de nu se mai înţelege om cu tovarăş. Nu se mai  înţeleg, este doar apparent, pentru că toţi doresc acelaşi lucru: Să-l salveze pe camaradul lor de mâna justiţiei.

De ce oare ? Pentru că toţi sunt atât de “cinstiţi” încât sunt conştienţi că şi ei sunt pasibili să li se ceară pierderea imunităţii. De ce  beneficază aceşti figuranţi de imunitate când în Constituţie scrie negru pe alb că toţii cetăţenii acestei ţări sunt egali în faţa legii. Pe acest subiect ar trebui făcut un referendum, asta numai dacă au curaj. Dar sincer nu cred că au curaj. Laşitatea este cea care defineşte bărbăţia lor …

I.C.MANDU






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *