Bunatatea nu are dimensiune politica

În Giurgiu există oameni cu suflet frumos, oameni buni care se gândesc  la semenii lor fără să facă acest lucru din rațiuni meschine, cum ar fi propaganda electorală. Pe strada Oinac, pe trotoarul din fața localului „Terasa Dorobela”  stăteau liniștiți, într-o ordine aproape nefirească foarte mulți oameni. Uitându-mă mai atent am observat că din interiorul localului ieșeu oameni cu niște caserole în mână, pe care  i-am întrebat ce se întâmplă acolo. Mi-au spus că patronul le-a dat ceva de mâncare și că se grăbesc să ajungă  acasă  să nu se răcească, ca să mănânce împreună cu copiii.

 În interiorul meu se dădea o luptă crâncenă. Pe de o parte m-am întristat  pentru că oamenii din orașul meu trăiesc sub limita de subzistență, pe de altă parte mă bucuram pentru că există oameni care acum de sărbători nu se gândesc numai la ei. I-am mai întrebat ce partid politic a făcut acest lucru. Răspunsul lor mi-a umplut sufletul de bucurie când la rândul lor m-au întrebat. „ Ce partid politic ? Domnul patron face acest lucru de mai mulți ani și nu neapărat de sărbătoare …”  

Ardeam de nerăbdare să-l cunosc pe patron. O angajată amabilă m-a îndrumat spre un tânăr care mânca la o masă lungă, ce părea desprinsă din tabloul„ Cina cea de taină”, la care erau așezați mai mulți oameni. Tocmai ce terminase de mâncat. S-a ridicat și zâmbitor a venit spre mine și m-a rugat să stau pe locul de unde el tocmai se ridicase. L-am refuzat politicos spunându-i că sunt în criză de timp, dar l-am rugat să-mi spună de ce face acest lucru. Răspunsul nu s-a lăsat așteptat . „ Pentru că așa mi se pare creștinește, moral dacă vreți. Eu consider că dacă Dumnezeu mi-a dat mie mai mult decât am nevoie  este firesc să-i ajut la rândul meu pe cei care se află în nevoi. Dar nu am făcut singur acest lucru, o contribuție substanțială și-a adus-o și domnul Toma Petcu, președintele ALDE, un tânăr despre care pot spune că este chiar mai generos decât mine. Dumnealui a crescut pe o stradă din cartier, îi cunoaște pe majoritatea oamenilor cunoscându-le atât bucuriile  cât și tristețile, în ambele situații fiind alături de ei. ”

 Într-un colț retras, îmbrăcat într-o bluză de trening alb,  zîmbind celor prezenți l-am văzut pe Toma Petcu. M-am îndreptat spre dumnealui să schimbăm câteva cuvinte. După grimasă mi-am dat seama că nu-i convenea prezența subsemnatului  în acel loc. L-am întrebat ce scop are acțiunea,dacă  este una caritabilă sau o acțiune politică. Mi-a răspuns sec. „ Nici una, nici alta. Suntem între prieteni. Acum, aici, politica nu are ce căuta și nici pomană nu se poate numi. Este pur și simplu o întâlnire între prieteni. Cu o parte sunt neam. I-am cununat sau le-am botezat copiii,  iar cu marea majoritate, fie am fost colegi de școală, fie prieteni din cartier. Aici toată lumea cunoaște pe toată lumea. De aceea vă rog să nu mediatizați această întâlnire,  chiar nu are nici o legătură cu propaganda politică.”  Nu i-am promis nimic. Ne-am salutat și am plecat. Spre ieșire, în drumul meu am reîntâlnit-o pe angajata care mi l-a prezentat pe patron am întrebat-o câte porții de mâncare distribuise până la acea oră. Zâmbind șugubăț mi-a răspuns. „ Sunt frântă de oboseală, dacă am avea așa clienți în fiecare zi nu puteam rezista, până acum am dat 350 de porții și să vedeți câți mai sunt afară și câți or să mai vină, cred că o să sărim de 500-550 de porții …”

M-am oprit să mai vorbesc cu oamenii care așteptau liniștiți pe trotoar. Am întrebat din nou, mai mult pentru liniștea mea sufletească. Și ce partid ziceați că a organizat  întâlnirea? O femeie negricioasă, slabă,  ce  putea fi considerată drept  material didactic pentru ora  de anatomie m-a întrebat aproape răstit. „ Ce partid domnule, așa face în fiecare an domnul patron și cu Tomiță. Toma este de-al nostru. A crescut cu noi. Este un băiat de nota 10. Ioane, tu ști mă la ce partid este Toma?” Răspunde un om de aproape doi metri și-un pic. ” Păi eu de unde să știu fă femeie! Și chiar nu mă interesează” Am plecat spre mașină zâmbind mulțumit. Dracul, cum îi spun eu la politică  nu-și băgase coada.

Astfel de oameni mă fac fericit  pentru că-mi  dau posibilitatea să mă mândresc că sunt giurgiuvean.

I.C. MANDU

 

 



« (Previous News)



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *