Beianu, DNA-ul si privatizarea CET-ului

În cadrul unei recente conferinţe de presă a PNL Giurgiu, domnul Dumnitru Beianu, preşedintele organizaţiei municipale, a dorit să vină cu precizări referitoare la privatizarea CET-ului. A făcut acest lucru urmare a unui articol apărut în media giurgiuveană care din punctul dumnealui de vedere nu reflectă realitatea. Despre acest subiect, domnul Beianu a spus: “ Încă nu a început campania electorală, în sensul cunoscut de toţi şi aplicat de partide în apropierea alegerilor, dar… a trecut Paştele şi de acum a început campania cu tot ceea ce însemnă ocazii de a denigra, de a prezenta într-o lumină nefavorabilă pe oricine poate într-un fel sau altul să fie incomod pentru ceilalţi actori politici  care sunt obişnuiţi cu asemenea proceduri. A apărut recent un articol în Opinia Giurgiuveanului despre faptul că DNA a cerut toate documentele privatizării CET, am primit această informaţie de la foştii colegi din Consiliul Judeţean, acţiune a DNA-ului, pe care-mi rezerv dreptul să nu o comentez. În schimb doresc să fac câteva precizări pe care le consider foarte importante, legate de persoana mea şi de instituţia pe care am condus-o în acel mandat, mai ales că articolul cuprinde şi informaţii eronate şi abordări care sincer nu cred că fac cinste publicaţiei. În primul rând privatizarea CET a fost decisă la începutul mandatului 2008-2012. Presa vremii menţiona că în toamna anului 2008 Consiliul Judeţean, din motive obiective a furnizat căldură oraşului cu mai mult de o lună de zile întârziere. A fost din start cea mai neagră perioadă a mandatului meu,iar  la începutul lunii decembrie ajunsesem să fiu sunat de cei mai buni prieteni, de cei mai fideli susţinători care-mi spuneau să găsesc o soluţie pentru că din cauza frigului nu se mai putea rezista în apartamente. Aşadar, acea privatizare eşuată cu Mechel a fost reluată, obiectivul declarat fiind găsirea unui investitor privat care să ne ajute să asigurăm căldura oraşului în fiecare an, în condiţiile în care guvernul Boc nu a avut nici un moment intenţia de a ajuta autorităţile locale şi implicit comunitatea din Giurgiu. Al doilea obiectiv declarat, aproape la fel de important, a fost să scoatem din patrimonial societăţii, de sub presiune a  celor 88 de milioane, reprezentând datorii la bugetul de stat şi diverşi alţi creditori şi să introducem aceste bunuri din domeniul public al judeţului sau cum se întâmplă acum, al municipiului, astfel încât să fie ferite de acţiunea oricărui alt creditor. Dacă lucrurile ar fi rămas aşa, oricum societatea era într-o administrare specială greu de explicat în termeni juridici, dar în momentul în care orice creditor cu argumentele legale pe care le-ar fi avut la îndemână, putea să cumpere capacităţile de producţie de energie termică, să le taie , să le ducă la fier vechi, să recupereze măcar o parte din pagubă, fără să intereseze pe cineva soarta oraşului. Acestea au fost auspiciile. Pentru privatizarea CET-ului s-au ţinut trei licitaţii nu una, la prima şi la a doua nu am avut nici un ofertant, dacă era o sumă ridicolă cum spun unii, se îmbulzeau cei care ştiu să facă afaceri, era o perioadă economică înfloritoare atunci, nu începuse criza. Ba încă la a doua licitaţie, mi-aduc aminte, caietul de sarcini a fost cumpărat de celebra firmă Energy Holding, a nu mai puţin celebrului Buzoianu, unul dintre băieţii deştepţi evocat de preşedintele de atunci Traian Băsescu, acea firmă nu a depus ofertă, asta înseamnă că nu a considerat cumpărarea CET Giurgiu o mare afacere. La fel de important este că am tratat foarte serios finalizarea acestui contract, motiv pentru care am convins colegii din consiliu să facă parte din comisia de privatizare, fiind reprezentate acolo cele mai importante compartimente şi anume directorii Direcţiei Juridice, Direcţiei de Investiţii, Direcţiei Economice. Am mizat pe cei mai capabili oameni ca să gestionăm împreună acest proces deloc simplu şi să-l ducem la bun sfârşit şi eu cred că l-am dus la bun sfârşit. … În toată acea perioadă şi după, a fost asigurată încălzirea oraşului, pentru că au existat aceste bunuri care nu au fost tăiate, vândute, înstrăinate într-un fel sau altul. Astfel dacă o să am ocazia şi va trebui să dau explicaţii suplimentare, o să o fac cu toată sinceritatea, convins fiind că nu a existat în toată acea perioadă nici un motiv care să-mi dea o nelinişte într-un fel sau altul. …”  Numai cine nu a lucrat la CET nu ştie că acest mastodont a fost născut mort. Niciodată, dacă îmi amintesc bine,  două cazane nu au funcţionat simultan mai mult de două săptămâni, pentru că era aproape imposibil ca unul din cazane să nu se spargă, probabil datorită proastei calculaţii a coeficientului de dilataţie sau a materialului din care erau confecţionate diafragmele. Cert este că pentru funcţionarea CET-lui, dar niciodată în parametrii pentru care fusese construit, se cheltuia  mult mai mult pentru întreţinerea lui, decât valoarea energiei electrice furnizate sistemului naţional.  

 

I.C.MANDU 






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *