Atunci cand fotografiile vorbesc …

Îmi propusesem cel puțin  de 1 Decembrie, Ziua Națională a României,   și cel puțin încă două zile după, să tac. Lombosciatica mea rebelă nu mi-a permis să mă pot bucura alături de toți giurgiuvenii de această zi plină de încărcătură istorică, zi care ne dă posibilitatea să fim mândri că suntem români, zi în care să retrăim cu adâncă pioșenie ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 99 de ani când datorită jertfei de sânge a înaintașilor noștri ne-a dat nouă posibilitatea să  ne putem bucura de o Românie Mare ce ar fi putut fi puternică și înfloritoare, mai ales după 1989 când împreună ne-am câștigat dreptul la libertate. Libertatea și dreptul de a fi noi înșine și de a arăta întregii Europe că România este o țară de sine stătătoare cu principii și valori morale, un stat european ce poate fi considerat un partener de nădejde atât din punct de vedere economic, dar și militar dacă într-o situație excepțională am fi nevoiți să apărăm  integritatea, inviolabilitatea granițelor țării noastre sau integritatea statelor membre din uniunea europeană.

Chiar dacă până acum suntem deficitari ca și imagine în Europa cred că prin voință politică acest lucru în timp se poate rezolva. Dar pentru acest lucru este imperios necesară o uniune națională, un concept comun al tuturor partidelor politice în ceea ce privește relansarea economică, ceea ce ar duce implicit la un trai mai bun pentru toți românii nu numai pentru reprezentanții clasei privilegiate care efemer se află la putere. Dar …

Așa cum spuneam datorită crizei de lombosciatică nu m-am putut  deplasă să văd parada militară, să ascult fanfara, să trăiesc alături de toți ceilalți acest moment deosebit ce din păcate nu poate fi trăit decât o dată pe an. Mi-ar fi plăcut să putem sărbători România și pe români în fiecare zi a anului prin demnitate, dreptate, adevăr, onoare, cinste și corectitudine cuvinte simple ce trebuie puse în practică de cei care ne conduc nouă destinele azi, atribute ce  stau la baza unei societăți sănătoase. Dar din păcate aceste cuvinte sunt folosite de marea majoritate a politicienilor  doar de fațadă, la ocazii festiviste iar în subconștientul lor cred că demnitatea, dreptatea, adevărul, onoarea cinstea și corectitudinea sunt apanajul proștilor.

Ceea ce putea fi considerat până mai ieri că ține de domeniul bârfelor locale, de ziua Națională a Românilor senatorul Niculae Bădălău, fără să facă nici un efort a confirmat faptul că în PSD Giurgiu, cel puțin la nivelul parlamentarilor s-a produs ruptura. Cei cinci parlamentari  s-au fracționat în două grupuri. Din primul grup face parte Niculae Bădălău și Elena Dinu, iar celălalt grup este format din Răzvan Cuc, Alexandru Andrei și Cristian Marciu. Pe surse se spune că Bădălău încearcă să scape de cei trei deoarece aceștia fac parte din susținătorii lui Liviu Dragnea. Fotografiile făcute cu ocazia paradei militare de Ziua Națională arată clar grupurile despre care am făcut vorbire. De foarte multe ori imaginile din fotografii vorbesc mai mult decât o mie de cuvinte.  

Sunt din ce în ce mai mulți cei care vorbesc, inclusiv media națională, despre dorința megalomanică a senatorului Niculae Bădălău de a prelua conducerea PSD-ului la nivel național. Mă întreb oare care sunt calitățile extraordinare pe care acest om le are și pe care eu personal nu le-am observat? Dacă rezultatul alegerilor obținut la Giurgiu  poate fi considerat o calitate de bun organizator politic sunt foarte sceptic în această privință. Eu cred că principalul merit îl are fostul premier Victor Ponta cu ” minunata ”  OUG 55  care le-a permis primarilor și consilierilor locali să migreze către PSD.  Al doilea merit îl are Vasile Dâncu, fost ministru al dezvoltării, care în perioada mandatului său, înainte de alegeri a dat bani la greu UAT-urilor sau mai exact primarilor care dispun de voturile oamenilor, pe care-i folosesc drept masă de manevră electorală, bani dați  prin minunatul program PNDL despre care presa națională la timpul respectiv scria că este furt cu acte-n regulă. Ponta și Dâncu,  aceștia sunt oamenii care au contribuit în mod esențial la câștigarea alegerilor la Giurgiu. Al treilea merit dar de această dată secundar, cărțile fiind făcute deja, aparține celor care au candidat pe listele PSD pentru Parlament. Bădălău nu a făcut altceva decât să culeagă laurii și să-i exploateze în interes personal erijându-se în el lider maximo. Probabil orbit de această autoimpusă preamărire, concretizată și datorită aplaudacilor din imediata apropiere, a pierdut controlul cu realitatea și visează cu ochii deschiși la funcția supremă în PSD.

Se știe că dacă unui om normal, în deplinătatea facultăților mintale i se tot repetă de către cei din imediata sa apropiere că este prost sau nebun după caz,  începe și el săracul să creadă că este prost și nebun. Mă întreb dacă într-o situație ipotetică inversă cazului prezentat  în care unui urât și prost i s-ar tot repeta ciclic și din ce în ce mai frecvent, ajungându-se să i se spună și de câte 10 ori pe zi de către cei apropiați de cât de deștept și frumos este, ce se va întâmpla? Mai mult ca sigur  săracul va crede despre sine că este frumos și deștept. ATENȚIE !!! Când prostul ajunge să creadă că este deștept devine extrem de periculos. Este doar o simplă speculație, fără să fac trimitere către o persoană anume cu toate că am avut un coleg  care era un prost cu P mare, iar acum este la fel de prost, dar … este șef.

I.C.MANDU






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *