Astazi este ziua in care s-a nascut unul dintre cei mai mari romani din toate timpurile: „Mor cu inima intristata pentru ca nu ma pot intoarce in tara mea”

Astăzi s-au împlinit 142 de ani de la naşterea celebrului sculptor Constantin Brâncuşi, unul dintre cei mai mari artişti ai secolului XX, născut la 19 februarie 1876, la Hobita, judeţul Gorj.

Pentru că Brâncuşi era copil de ţărani, fiu al Mariei şi Nicolae Brâncuşi, nu a mers la şcoală, lucrând ca păstor la vârsta de şapte ani, iniţial îngrijind turma familiei, apoi lucrând pentru alţii în Munţii Carpaţi. Aici tânărul a învăţat să sculpteze în lemn, o artă populară în România rurală, folosită pentru a produse linguri, picioare de pat etc, toate împodobite de gravuri.

La vârsta de nouă ani a plecat la Târgu Jiu pentru a-şi căuta de lucru, lucrând prima dată într-o vopsitorie, iar după doi ani a muncit pentru un băcan din Slatina. Câţiva ani a lucrat într-o cârciumă din Craiova, implicându-se în proiecte de sculpturi elaborate. Un industriaş a fost impresionat de performanţele lui Brâncuşi, iar în anul 1894 l-a dus la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova, dar ca să facă parte din şcoala aceasta Brâncuşi a trebuit să înveţe să scrie şi să citească de unul singur.

După câţiva ani, în 1902, sculptorul s-a mutat la Bucureşti, unde a absolvit Şcoala de Belle-Arte. În timpul studenţiei, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa ”Bustul lui Vitellius” obţine ”menţiunea onorabilă”, în 1900, ”Capul lui Laocoon” îi aduce artistului medalia de bronz, iar ”Studiu”, din 1901, câştigă medalia de argint. Timp de doi ani, între 1900 şi 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează ”Ecorşeu”, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz, potrivit site-ului Istoriiregăsite.ro.

În 1903, tot prin mijlocirea medicului Dimitrie Gerota, i s-a cerut să realizeze bustul medicului Carol Davila, care avea să fie aşezat în curtea Spitalului Militar Central, din Bucureşti, în 1912, reprezentând singurul monument public al lui Brâncuşi din Bucureşti,

Un an mai târziu, Constantin Brâncuşi a plecat pe jos la Paris. A rămas o vreme la Munchen, apoi şi-a continuat călătoria. Fiindcă a fost prins într-o ploaie torenţială în Elveţia s-a îmbolnăvit de pneumonie şi a fost nevoit să ia trenul pentru a ajunge în Franţa.

În 1905, a luat concursul de admitere la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts şi a lucrat în atelierul lui Antonin Mercié. A modelat câteva capete de copii, bustul Victoriei Vaschide şi pe cel al tatălui ei, dr. Zaharia Samfirescu. A făcut parte din „Cercle des etudiants roumains”, alături de George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, C. Levaditi, Duiliu Marcu, Ion Pillat, Ștefan Popescu, Theodorescu-Sion, Camil Ressu şi alţii, conform Radioromâniacultural.ro.

În 1907, pe 27 martie, Constantin Brâncuşi îşi închiriază un spaţiu unde va fi situat atelierul acestuia, realizând prima lucrare, numită  “Sărutul”. Până în 1940, când avea să definitiveze şi ”Poarta sărutului”, amplasată în parcul central din Târgu Jiu, artistul a mai reluat aceeaşi temă de mai multe ori. Tot în 1907, Brâncuşi a primit comanda unui monument funerar pentru cimitirul din Buzău, lucrare pe care o va numi „Rugăciunea”.

În anul 1914, Constantin Brâncuşi a organizat prima sa expoziţie în America, într-o galerie de artă din New York.

Anul 1915 marchează o premieră în cariera lui Constantin Brâncuşi, primele lucrări în lemn: „Cariatide”, „Fiul risipitor” şi altele. De asemenea, a finalizat şi „Noul născut”. În 1916, a cioplit „Vrăjitoarea”, dintr-un trunchi bifurcat de arţar şi a realizat prima „Coloană a Sărutului”, folosită apoi ca motiv sculptural pe stâlpii „Porţii Sărutului”. A realizat portretul principesei Maria Murat-Bonaparte, pe care l-a numit „Principesa X” şi a terminat versiunea în lemn a „Torsului” de femeie. În 1917, a sculptat „Himera” şi „Adam”, iar în anul următor au fost gata primele versiuni în lemn ale „Coloanei fără sfârşit”, aşa cum îi plăcea artistului să o numească, sculptate în amintirea celor căzuţi în război.

În 1919, a apărut, la Paris, volumul „La Roumanie en Images”, cuprinzând cinci reproduceri după lucrările sale. Brâncuşi începe să-şi expună lucrările în cele mai celebre galerii de artă din Franţa, Anglia, America, Elveţia şi Olanda, fiind elogiat în numeroase publicaţii din întreaga lume. În 1931, a fost decorat, la propunerea lui Nicolae Iorga, cu ordinul „Meritul cultural pentru artă plastică”. Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi s-a desfăşurat în toată măreţia ei, din această perioadă datând operele din ciclul ”Pasărea în văzduh”, ciclul ”Ovoidului”, precum şi sculpturile în lemn. Însuşi artistul avea să declare: ”Iubesc tot ceea ce se înalţă. Păsările măiestre m-au fascinat şi nu m-au mai eliberat din mreaja lor niciodată. Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Eu nu creez Păsări, ci zboruri. Sculptura nu este altceva decât apa. Apa însăşi!”.

La 11 februarie 1935, Constantin Brâncuşi a acceptat propunerea Ligii naţionale a femeilor din judeţul Gorj, prezidată de Areţia G. Tătărăscu, de a înălţa la Târgu Jiu o „Coloană” în cinstea eroilor căzuţi în războiul mondial. Astfel, în 1938, finalizează ansamblul artistic din Târgu Jiu, alcătuit din „Masa Tăcerii”, „Scaunele”, „Poarta Sărutului” şi „Coloana Infinitului”, închinat eroilor români care, la 14 octombrie 1916, au căzut în bătălia de la Jiu împotriva nemţilor.

Sursa Capital.ro






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *