Agonia in care se zbate Romania

Într-o discuție privată, un om foarte important al urbei noastre  mi-a spus că sunt prea mic pentru a mă amesteca într-un război atât de mare. La început am privit cu scepticism afirmația omului. Ulterior am înțeles că sfatul, ideea lansată de omul important este reală, concluzionând că atunci când interesele oamenilor, fie politicieni sau oameni de afaceri, dacă interesele lor converg spre același obiectiv, indiferent de declarațiile războinice pe care le fac cu diferite ocazii unii împotriva celorlalți, indiferent de jignirile pe care și le aduc unii altora, ca prin minune acestea dispar ca și cum memoria le-a fost ștearsă cu un burete cu proprietăți magice și uite cum tam-nesam  devin cei mai buni  prieteni după ce cu puțin timp înainte au fost cei mai aprigi dușmani. Ies public împreună și ne vorbesc, lăsând să se înțeleagă  faptul că noi, oamenii de rând suntem dependenți de dumnealor precum drogatul de droguri.

Așa este. Noi, marea majoritate trăim într-o zonă a cartierelor periferice, pline de mizeria și ipocrizia pe care ne-o pun la dispoziție în mărinimia lor unii oamenii politici. Mizerie  în care ne bălăcim cu toate că suntem conștienți că această bălăceală ne duce spre pierzanie, spre inexistență. Trăim în suburbiile propriei noastre existențe,  unde singura noastră preocupare este aceea să ne dăm la gioale, să ne spargem capetele, să ne scuipăm între noi, să emitem enormități propagandistice transformându-ne în partizanii unui partid sau altul, ca și cum am gândi și judeca cu mintea altcuiva, demonstrând prin aceasta că nu mai suntem stăpâni nici cel puțin pe propriile noastre  gânduri.   Și când te gândești că noi proștii ne omorâm între noi doar  pentru ca lor, celor care locuiesc în zonele rezidențiale și care profită de prostia noastră colectivă pentru ai cocoța în poziții pe care nu le merită, să le fie  și mai bine, în timp ce nouă ne este din ce în ce mai rău.

De curând s-au încheiat alegerile parlamentare. PSD-ul, partidul lui Dragnea a ieșit învingător, în timp ce partidulețele lui Iohannis adunate inclusiv cu data cum fac ospătari când întocmesc nota de plată, tot nu reușesc să depășească scorul obținut de PSD. Până aici lucrurile sunt clare. Există învinși și învingători. Numai că, cu toate acestea suntem nevoiți să asistăm împotriva voinței noastre la un război între palate, sau mai de grabă la un război al vanităților, al orgoliilor între doi oameni care mie cel puțin îmi lasă impresia că în acest război noi nu contăm. Dacă aș fi fot mai tânăr cred că mă duceam unde a înțărcat dracu iapa. Sau poate tocmai aceasta este politica celor care se fac că răspund de destinele țării. Realitatea în schimb fiind de fapt cu totul alta. O realitate unde interese străine doresc să ne trimitem tinerii în afara granițelor țării ca mână de lucru ieftină, în timp ce șmecherii vând și fură tot secătuind această țară de toate sursele și resursele de care mai dispune România. Dar cel mai grav este faptul că ne-au vândut identitatea transformându-ne în sclavi chiar și în propria noastră țară.

Nu am intenția să găsesc vinovăți sau vinovății, dar parcă  asistăm  la o regie, un aranjament între Iohannis și Dragnea care par a fi jucători în echipa României, dar își dau gol în propria poartă plătiții fiind de cine știe cine. Spun acest lucru deoarece nu pot să cred că doi oameni care la mod declarativ spun că iubesc România nu pot să găsească o cale de mediere, de conciliere în așa fel încât această țară care acum  abia își mai trage sufletul urmare a datoriilor externe care s-au făcut, datorii care nu au făcut altceva decât să-i îmbogățească pe unii și să sărăcească România să redevină România românilor. Nu pot să cred că PSD-ul un partid mare la stat, mare la sfat nu are posibilitatea să numească un alt premier decât o femeie a cărei singură vină, după cum se vorbește în presa națională este aceea că bărbatul ei ar fi simpatizantul unei organizații nu tocmai ortodoxe. Nu spun că este așa. Posibil să fie niște scorneli. Nu dețin informațiile necesare care să susțină această supoziție făcută în media centrală. Dar dacă există această suspiciune legată de prima propunere, oare nu mai există în PSD un om tânăr, cinstit și fără dosar penal? Eu personal nu pot să cred acest lucru. Chiar de la noi de la Giurgiu avem doi tineri care pot deține această funcție.  Unul este Răzvan Cuc, din partea PSD, sau și de ce nu, Toma Petcu de la ALDE, aliații ai PSD. Nici unul nu are dosar penal, au pregătire superioară, mănâncă politică pe pâine și amândoi au fost secretari de stat cu rang de ministru. Pe acești doi tineri îi cunosc eu și toți giurgiuvenii. Sunt 100% convins  că toți giurgiuvenii ar gira cu toată încrederea astfel de oameni chiar și ca prim ministru. Cred că domnul Dragnea ar trebui să se uite mai bine în propriul partid. Să privească cu ochi de egalitate și în curtea ALDE și să nu-i privească ca pe o rudă săracă, pentru că sunt convins că în ambele partide se găsesc oameni tineri, responsabili care pot fi oricând premierul României. Iar președintele Iohannis  să vină cu explicații  clare din care să reiasă care a fost motivul sau motivele care l-au determinat să nu fie de acord cu prima propunerea de premier a PSD-ului. Oameni buni lăsați de o parte parti-pris-urile ale căror slugi ați ajuns. Găsiți o cale ca să putem avea o țară guvernată și guvernabilă, altfel … ne ducem dracu cu toții !!!  Și nu uitați: Într-o țară săracă nu pot trăi oameni bogați…

I.C.MANDU

  

 



« (Previous News)



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *