Pentru mulţi este posibil să fie o surpriză, însă cei preocupaţi de sănătatea lor ştiu deja că sarea iodata nu este sănătoasă.

Sarea este atât de vitală pentru viaţă încât fără ea am înceta să trăim. Muşchii nu ar funcţiona adecvat, memoria ne-ar lăsa şi nu ar mai fi nici măcar o bătaie de inimă. Totuşi, de ce este sarea oaia neagră a alimentaţiei mondiale?

Sarea este de trei tipuri fundamentale: sarea gema, sarea de mare şi sarea de masă; fiecare dintre aceste trei tipuri vine cu variaţii în termeni de provenienţă şi componentă chimică.

Sarea gema este o sare care se extrage din saline, din pământ. Sarea de mare este o sare extrasă din mare (de preferat cea care este extrasă prin uscare la soare), iar sarea de masă este sarea rafinată la care se adaugă iod.

Sarea, când este rafinată, pierde toate oligomineralele pe care sarea nerafinată le are din belşug, similar compoziţiei chimice a sângelui. Sarea nerafinată conţine magneziu şi potasiu, ambele fiind necesare pentru optima funcţionare a corpului şi pentru a face posibil metabolismul sodiului, scrie mnn.com.

Potasiul, magneziul şi sodiul sunt marea triadă care lucrează în tandem pentru a regulariză echilibrul hidric al corpului şi a administra impulsurile nervoase şi musculare.

Pentru simplificare, cu cât mai mult sodiu ingerezi, cu atât va trebui să ingerezi şi potasiu şi magneziupentru a menţine homeostaza. Dietele noastre de astăzi, deşi cu înalt conţinut de sodiu, sunt practic lipsite de celelalte două elemente.

Sarea iodata nu poate rezolva deficienţa de iod        

Aşa cum este, sarea rafinată a fost sărăcită de toate oligoelementele. Odată acest lucru făcut, sunt adăugaţi antiaglomeranţi şi recent a devenit obligatoriu în multe părţi ale lumii să se adauge şi iod. S-a crezut la un moment dat că bolile legate de tiroidă se datorează lipsei iodului din alimentaţie. Aşa că s-a luat hotărârea în multe ţări de a se adaugă iodul la sare, scrie fooducate.com,

Putem observa că nu a fost o idee deloc bună. După zeci de ani bolile de tiroidă s-au înrăutăţit, iar sareaiodată a creat şi multe alte complicaţii pentru sănătatea oamenilor, conform specialiștilor.

Unii experţi au spus că iodarea sării nu este un mod productiv de a îmbunătăţi nivelul de iod din corpurile oamenilor, întrucât este nevoie de o dietă echilibrată pentru a realiza asta. Iodul este găsit în alimentele marine, kelp şi alge, cereale şi seminţe. Cu toate acestea, dietele moderne şi alimentele ambalate au un nivel aşa de înalt de sodiu, încât consumul alimentelor procesate înseamnă o mai mare ingestie de sodiu, cu sau fără iod.

În ţări precum Japonia, unele părţi ale Spaniei şi altor ţări dezvoltate, potrivit descoperirilor ştiinţifice, oamenii sunt sub riscul de supraîncărcare cu iod şi variatele boli asociate cu această condiţie – de la sarea iodata şi până la dietă dezechilibrată.

Unele probleme de sănătate corelate includ o glandă tiroidă supraactivată, tiroidă inflamată, care poate produce mai departe alte simptome precum convulsii, aritmii cardiace, insomnie sau perturbări ale somnului, hipertensiune, şi chiar anxietate şi nervozitate.

Experţii în alimentaţie spun că, dacă pe eticheta ambalajului scrie „clorură de sodiu”, atunci ceea ce avem nu este altceva decât sare rafinată.

Un alt indicator este culoarea sării. Alb pur înseamnă rafinat, gri-alb sau roz de exemplu, înseamnă nerafinat. Mineralele sunt reprezentate prin culoare. Ele spun că sarea care este cu adevărat nerafinata poate conţine 90 sau mai multe oligoelemente diferite.