Absolut niciodată nu m-am considerat şi nici nu mi-am dorit să fiu lider …

De curând am aflat că s-a întors din spital după o grea intervenţie chirurgicală,  prietenul meu dezinteresat, spun acest lucru deorece în ultimul timp priteniile sunt bazate pe interes şi nu pe respectul reciproc, ceea ce nu este cazul între mine şi Stoica Viorel cunoscut dumneavoastră drept Lelele. Mânat de dorinţa de a-l revedea, cum am prins o fereastră liberă între zbuciumul meu cotidian, am avut o întâlnire preţ de câteva minute cu omul care prin tot ceea ce a făcut a încercat să fie o punte de legătură între ţigani şi autorităţi. A făcut acest lucru din dorinţa de a veni în ajutorul acestor suflete, al căror strigăt pentru ajutor se prierde în  hăţişul birocratic, în nepăsarea sau în buzunarele unora ce strigă la rândul lor că au făcut sau că vor face ceva pentru ţigani, dar în realitate singurul lor interes este propriul buzunar. Poate sunt partinic fiind prieten cu Viorel dar eu aşa simt deoarece  văd în continuare din ce în ce mai mulţi ţigani fără serviciu şi de aici toate celelate lipsuri, lipsa la asistenţa medicală, lipsa la educaţie , lipsa la demnitate, devenind fără voia lor asistaţi social care pot primi o masă caldă dacă sunt servili, umili şi fără demnitate, pentru că  dacă au curajul să spună că mâncarea e proastă, pentru că jumătate este furată de cei care le aruncă în silă mâncarea în sufertaş, a doua zi sunt tăiaţi de la porţie deoarece li se spune că nu este un ajutor de la stat şi este un ajutor primit din mărininia celor care conduc destinele oraşului ca şi şi cum bani destinaţi acelei pomeni sunt din buzunarele lor proprii şi nu din dările plătite de majoritatea giurgiuvenilor. Sau poate se vrea ca acesastă pomană mâine, când vor avea loc alegerile locale, ţiganii să-şi amintească cine le-a oferit pomana. Ţiganii au fost şi sunt, cel puţin după ‘90 încoace, masă de manevră electorală. Se gândesc probabil cei ce-şi doresc să fie consilieri locali sau judeţeni, primari, parlamentari, că dacă le-ar oferi locuri de muncă ar deveni independenţi, ar putea să-şi gatească singuri mâncarea şi nu ar mai fi nevoiţi să mănânce “bunătăţile” oferite de unii care nu realizează că totul este efemer, ţigani ar deveni de sine stătători şi nu vor mai putea fi masă de manevră electorală. Nu-I bai, a fost îndepărtat un sistem ce părea că nu poate fi destructurat, dar o amărâtă de caracatiţă formată din şnapanii care au asuprit o ţară şi nu doar o etnie, dar… nu despre acest lucru mi-am propus să vă vorbesc acum, vroiam doar să vă spun că Viorel, Lelele  crede  că lucrurile se pot schimba şi că déjà încep să se transforme în fapte spunându-mi – … Tu mă cunoşti mai bine decăt foarte mută lume. Ştii foarte bine că nu mi-am dorit funcţii,  nu am fost şi nu m-am erijat niciodată în lider al ţiganilor, dar am zis că dacă Dumnezeu a avut grijă de mine şi de familia mea mai mult decât de ceilalţi semeni ai mei, am considerat că menirea mea este să-mi ajut comunitatea. Niciodată nu am încercat să mă ascund după deget, am spus tuturor că sunt ţigan şi am avut şi am demnitate nu m-am lăsat cumpărat, am dorit totdeauna să stau de vorbă cu autorităţile după picior de egaliate nu de vasalitate. Niciodată nu am cerut ceva personal pentru Lelele, am cerut în schimb să fiu ajutat să le pot face acte de indentitate ţiganilor, am cerut locuri de muncă pentru ţigani, am cerut să avem mediatori şcolari şi sanitari,  multe din solicitările mele s-au materializat în fapte. Apropo, dacă vei scrie ceea ce-ţi spun, te rog să le transmiţi mesajul meu de mulţumire şi crede-mă că spun din suflet acest lucru, domnului primar Nicolae Barbu şi domnului vice primar Alexandru Vladu care au reuşit să pună în practică solicitările mele care trenau de trei ani de zile şi acum văd cu satisfacţie că lucrurile au demarat şi aici mă refer la asfalatrea străzilor locuite cu preponderenţă de ţigani şi anume străzile  Horia, Cloşca, Crişan, Griviţei precum şi strada Avram Iancu, de asemenea am înţeles că vor începe lucrările pe strada  1 Decembrie 1918 sau cartierul Rudari cum este cunoscut unde se vor amenaja trotuare, un lucru foarte bun ţinând cont de câte accidente au fost în zonă tocmai datorită lipsei trotuarelor, cam târziu dar mai bine mai târziu decât niciodată.  Aş mai fi stat de vorbă cu Viorel, dar cum timpul a devenit stăpânul nostru şi nu invers a trebuit să plec promiţându-i prietenului meu că voi reveni.

 

I.C.MANDU






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *