24 IUNIE ZIUA UNIVERSALA A IEI . Sarbatoarea portului romanesc a devenit eveniment mondial!

Ziua Universală a Iei este sărbătorită, în fiecare an, pe 24 iunie, pentru a promova cămașa din pânză cu broderii impresionante, care amintește de lada cu zestre a bunicii. Bluza tradițională românească este celebrată de români odată cu Sânzienele și cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Pentru a arăta cât de mult o prețuiesc, oameni din peste 50 de țări din lumea întreagă îmbracă ia în această zi de sărbătoare. Popularitatea iei românești a crescut atât de mult, încât vedetele internaționale au început să o poarte ca ținută în tendințe.

De ce sărbătorim Ziua Universală a Iei

Comunitatea „La Blouse Roumaine” a propus, în 2013, ca ia să devină brand de țară. În același an, a organizat, pentru prima oară, Ziua Universală a Iei în aceeași zi în care este sărbătoarea de Sânziene. În scurt timp, evenimentul a devenit global, fiind sărbătorit în peste 50 de țări de pe șase continente. Totul pentru a promova bluza tradițională și obiceiurile românești.

În 2015, primarul din Washington D.C, Muriel Bowser, a proclamat ziua de 24 iunie drept „Ziua Universală a iei”, datorită eforturilor comunității românești din capitala Statelor Unite și a Ambasadei României la Washington. În acest fel, bluza românească este recunoscută ca un simbol internațional al culturii române și o sursă de inspirație pentru creatorii de modă din lumea întreagă.

Ce evenimente au loc de Ziua Universală a Iei în România

În acest an, Ziua Universală a Iei este sărbătorită în principalele orașe ale țării prin numeroase târguri tradiționale și expoziții.

Ce evenimente au loc de Ziua Universală  în străinătate

La nivel internațional, Ziua Universală a Iei va fi sărbătorită în peste 100 de orașe ale lumii, precum Washington, New York, Los Angeles, Toronto, Paris, Londra, Madrid, Amsterdam, Milano, Viena.

Ia, sursă de inspirație pentru vedete și creatori de modă celebri

Ia tradițională românească a inspirat creațiile vestimentare ale unor designeri celebri. De exemplu, Yves Saint Laurent a creat, în 1981, o întreagă colecție inititulată „La blouse roumaine”.

Exemplul său a fost urmat și de Jean Paul Gaultier și de Kenzo. Designerul Tom Ford a reinterpretat ia din zona Sibiului, cu broderii negre. Bluza tradițională a fost purtată de cântăreața Adele, în martie 2012, în numărul american al revistei Vogue.

Ia românească a influențat creațiile altor designeri precum Oscar de la Renta, Agatha Ruiz de la Prada, Anna Sui sau Philippe Guilet.

În România, Adrian Oianu, Dorin Negrău, Corina Vlădescu, Ingrid Vlasov se numără printre designerii care s-au inspirat din portul tradițional românesc.

Cât costă o ie tradiție tradițională românească

Purtată în festivităţi, ceremonii sau îmbrăcată zi de zi, bluza românească tradiţională sau ia a fost considerată un articol de îmbrăcăminte sacru, care a însoţit femeia de-a lungul vieţii ei. O astfel de creație poate să coste între 100 de euro și câteva mii de euro, în funcție de calitatea țesăturii.

În trecut, însemnele magice, cusute cu grijă, cu fiecare împunsătură de ac, aveau menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece, de soarta rea. Tinerele moşteneau de la bunicile lor sau de la mamele lor nu doar arta meşteşugului popular, ci şi rugăciunile potrivite, care se spuneau obligatoriu înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor.

Din ce materiale se face ia românească

Pentru meşteşugirea iei, proporţiile sunt alese şi verificate cu atenţie de meşteşugar, iar locurile fiecărei broderii sunt stabilite cu stricteţe pentru a realiza opera cea mai importantă, opera a numeroase generaţii de femei. În conceperea iei, româncele au investit o parte din spiritul perfecţionist feminin, aspiraţiile lor spre frumuseţe, bunătate, fericire, iubire.

Motivele tradiționale care fac ca o bluză aparent banală să devină o adevărată operă de artă sunt încărcate de simboluri profunde. Indiferent de regiunea geografică din care provine, o ie spune o poveste.

Ia este o bluză, componentă a costumului tradițional românesc, purtată de femei. Este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic. Este împodobită cu broderii în motive populare românești mai ales la mâneci, pe piept și la gât. Unele ii sunt împodobite și cu mărgele sau paiete.

Modelele tradiționale ale iei în funcție de regiuni

Elementele de bază în compoziția iei sunt umărul (cusătura ce unește mâneca de părțile din față și spate ale iei), încrețul, altița (bandă lată, bogat decorată pe mânecă care este elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nici o altă parte a iei), râurile (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci) și bibilurile sau cheițele (cusături de îmbinare a bucăților de material).

Modelele broderiilor și podoabelor diferă de la o zonă la alta pe meleagurile locuite de români de la Nistru până în Banatul sârbesc. În Moldova s-au purtat în special râurii costișați/ chezuri/ piezuri – adică oblici. În sud, s-au purtat râurii în șiruri verticale; fie multe și fine, ca în Râmnic sau Ilfov, fie râuri copleșitori, compuși din motive mari și late, cu nume specifice, pentru Muscel „codri”, „șerpeasca”, etc. Pe ambele maluri ale Oltului și în Oltenia, s-au purtat mai mult râurii „înfurcați” ca niște ramuri (furci) care pleacă dintr-un ax de simetrie numit „cosoi”. În Gorj apare tipul de râuri numiți „săbiate”; cosoiul dispare și fostele ramuri sunt acum benzi evidente, care se întâlnesc pe centrul mânecii, în unghi.

După ce încrețul și-a pierdut rolul funcțional, a fost păstrat totuși ca bandă decorativă, aproape nelipsit în compoziția mânecii. Sunt excepții iile mai noi din Muscel și Prahova, unde râurii pleacă direct din altiță, repetând aceleași modele. Altă excepție sunt iile mai noi (1900) de pe Valea Oltului, unde toată mâneca este acoperită de broderie fină, numita „tablă”. Tot atunci iile din sud s-au îmbogățit cu fluturi (paiete) și fir (metalic). În Bucovina s-au folosit mărgele – în special pentru a îmbogăți încrețul; dar apar și pe altițe câteodată.

Ce rol au culorile de pe ia românească

Culorile joacă un rol aparte în costumul popular tradițional. Însemnătatea lor pe ie ține de regiunea din care provin cei care o poartă dar, mai ales, de vârstă și de rangul social. Spre exemplu, o tânără va purta culori vesele (roșu, galben, auriu), vii, în vreme ce ornamentele pompoase, cu multe mărgele și culori mai sobre (negru, verde, maro, argintiu, violet închis) le sunt rezervate doamnelor cu un statut social ridicat sau zilelor de sărbătoare. Culoarea roșie este simbolul sângelui, al vieții, al soarelui, al focului purificator, al iubirii și al bucuriei de viață, scrie libertateapentrufemei. Tonurile de galben pe ie transmit lumină, tinerețe, fericire, ospitalitate, recolte bogate. Verdele vorbește despre prospețime, frăgezime, reînnoirea naturii, speranță, fertilitate, precum și despre lanurile roditoare. Albastrul și argintiul arată vitalitatea, frumusețea apelor curgătoare, a cerului senin de vară. Tonurile violet ne trimit cu gândul la încredere, răbdare și stăpânirea de sine. Negrul, atât de prezent în portul popular, exprimă trăinicia, eternitatea, statornicia. Combinațiile de roșu cu maro arată că posesoarea de ie vine dintr-o regiune muntoasă.

 






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *